Dex pecetluire

PECETLUÍRE, pecetluiri, s. f. Faptul de a (se) pecetlui; pecetluit¹. – V. pecetlui.

PECETLUÍRE s. 1. v. sigilare. 2. v. ștampilare.

PECETLUÍRE s. v. fixare, fixat imobilizare, înfierare, înțepenire, pironire, prinde-re, stigmatizare, țintuire.

pecetluíre s. f. (sil. -tlu-), g.-d. art. pecetluírii; pl. pecetluíri

PECETLUÍ, pecetluiesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune, a aplica o pecete (1); a sigila; a autentifica, a confirma documente, scrisori etc. prin aplicarea unei peceți; p. ext. (înv. și pop.) a închide, a zăvorî uși, case etc. ♦ Fig. A stigmatiza, a dezonora. 2. Tranz. Fig. A consimți, a consolida; a definitiva, a confirma. ♦ A decide, a determina, a hotărî soarta, destinul etc. cuiva. 3. Refl. și intranz. Fig. A se fixa, a se întipări în minte, în memorie etc. 4. Tranz. A fixa, a înțepeni. – Din sl. pečatĩlĕti, magh. pecsételni.

A PECETLUÍ ~iésc tranz. 1) (acte, scrisori, semnături etc.) A înzestra cu o pecete (pentru a confirma autenticitatea); a ștampila. 2) pop. (uși, seifuri etc.) A încuia aplicând și o pecete (pentru a identifica la deschidere integritatea); a sigila. 3) fig. (prietenii, legăminte etc.) A consolida printr-un angajament sau fapt; a consfinți. 4) (sclavi sau infractori) A însemna cu un stigmat; a stigmatiza. /<sl. pețatilĕti, ung. pecsételni

A SE PECETLUÍ pers. 3 se ~iéște intranz. (despre impresii, amintiri, întâmplări etc.) A-și lăsa amprenta pentru un timp îndelungat; a se întipări; a se imprima. /<sl. pețatilĕti, ung. pecsételni

PECETLUÍ vb. 1. v. sigila. 2. v. ștampila. 3. v. fixa.

PECETLUÍ vb. v. decide, determina, fixa, hotărî, înfiera, rămâne, stabili, stigmatiza.

A pecetlui ≠ a desigila, a despecetlui

pecetluí vb. (sil. -tlu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pecetluiésc, imperf. 3 sg. pecetluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pecetluiáscă