PEDAGÓG, -Ă, pedagogi, -ge, s. m. și f. 1. Persoană cu pregătire specială, care se ocupă, teoretic și practic, cu munca didactică și educativă; educator. 2. Persoană care supraveghează și ajută pe elevi la pregătirea lecțiilor în anumite școli sau în internate. 3. (În antichitate) Sclav instruit care însoțea pe copiii stăpânului la școală și îi ajuta la învățătură. – Din fr. pédagogue, ngr. pedhagogós, lat. paedagogus, germ. Pädagog.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PEDAGÓG, pedagógă (pedagógi, pedagóge) m. și f. Lucrător din învățământ care se ocupă cu munca instructivă și educativă; specialist în pedagogie. /<fr. pédogogue, ngr. paidagogós, lat. paedagogus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PEDAGÓG, -Ă s.m. și f. Cel care instruiește, educă pe copii, pe tineri; (p. ext.) educator. ♦ Specialist în pedagogie. [Cf. fr. pédagogue, lat. paedagogus, gr. pais – copil, agogos – care conduce].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PEDAGÓG, -Ă s. m. f. 1. (ant.) sclav instruit care însoțea și învăța pe copiii stăpânului la școală. 2. cel care instruiește, educă pe copii, pe tineri; educator; (p. ext.) profesor. (< fr. pédagogue, lat. paedagogus, gr. paidagogia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PEDAGÓG s. educator. (Un bun ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pedagóg s. m., pl. pedagógi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pedagógă s. f., g.-d. art. pedagógei; pl. pedagóge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink