Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PEDESTRÍ, pedestresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A descăleca; a merge pe jos. – Din pedestru.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PEDESTRÍ vb. v. descăleca.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pedestrí, pedestrésc, vb. IV refl. (înv.) 1. a descăleca; a merge pe jos. 2. a face, a sili să descalece, să rămână pe jos.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pedestrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pedestrésc, imperf. 3 sg. pedestreá; conj. prez. 3 sg. și pl. pedestreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PEDÉSTRU, -Ă, pedeștri, -stre, adj., s. m. 1. Adj. (Astăzi rar) Care merge, care călătorește pe jos. ♦ (Adverbial) Pe jos, cu piciorul. 2. S. m. (Înv.) Pieton. 3. Adj. (Despre soldați, trupe etc.) Care se deplasează sau care acționează (în luptă) pe jos. 4. S. m. (Înv.) Infanterist. – Lat. pedester, -tris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PEDÉSTRU ~stră (~ștri, ~stre) și substantival 1) rar (despre persoane) Care merge pe jos. 2) (despre ostași) Care se deplasează și luptă pe jos. /<lat. pedester, ~tris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PEDÉSTRU, -Ă adj. 1. care merge, călătorește pe jos. 2. (peior.) lipsit de inteligență, prost. ◊ (despre stil) fără valoare, simplu, prozaic. (< lat. pedester, -tris)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PEDÉSTRU adj. v. șchiop.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PEDÉSTRU s. v. infanterist, pieton, trecă-tor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Pedestru ≠ călăreț
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
pedéstru (pedéstră), adj. – 1. Care merge pe jos. – 2. (Trans. de S. și V.) Schilod, invalid. – Mr. pedestru. Probabil direct din lat. pĕdestrem (Pușcariu 1295; Meyer, Alb. St., IV, 95; Candrea). În general e considerat un împrumut tîrziu (Tiktin; REW 6346) pentru că l-a conservat pe d și pentru că nu a diftongat f., *pedeastră (nu cunoaștem f. de la sensul 2). În ciuda acestor dificultăți, prezența în mr., sensul popular din Trans. și expresiile cum ar fi cărare de om pedestru (Doc. Munt. 1650), exclud ideea unui împrumut tîrziu, care ar fi trebuit să păstreze nuanța militară. Der. pedestri, vb. (a cere să descalece; refl., a descăleca); pedestraș, s. m. (drumeț, persoană care merge pe jos; soldat de infanterie); pedestrime, s. f. (infanterie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pedéstru adj. m., s. m., pl. pedéștri; f. sg. pedéstră, pl. pedéstre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink