PEGÁS, pegași, s. m. 1. Cal năzdrăvan cu aripi, din mitologia greacă; fig. inspirație poetică. 2. Specie de pește care trăiește în Oceanul Indian, cu înotătoarele în formă de aripi, asemănătoare cu cele ale liliacului (Pegasus d***o). 3. Numele unei constelații din emisfera boreală. [Acc. și: pégas] – Din fr. pégase.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PEGÁS s.m. 1. (Mit.) Cal înaripat; (fig.) simbol al inspirației poeților. ◊ A încăleca pe pegas = a face versuri. 2. Specie de pește din Oceanul Indian cu înotătoarele în forma unor aripi. 3. Numele unei constelații din emisfera boreală. [< fr. pégase, cf. Pegas – cal înaripat care a deschis cu o lovitură de picior izvorul muzelor de pe Helicon].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PEGÁS s. m. 1. (mit.) cal înaripat; (fig.) inspirație poetică. 2. specie de pește din Oc. Indian cu înotătoarele în forma unor aripi. (< fr. pégase)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pegás/pégas (cal mitologic, specie de pești) s. m., pl. pegáși/pégași
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
Pegás/Pégas (constelație) s. propriu m.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
PEGÁS s. (ASTRON.) (reg.) puțul (art.), toaca (art.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pegás (lit., zool.) s. m., pl. pegáși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Pegás (mit., astron.) s. pr. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PEGÁS1 ~și m. 1) (în mitologia greacă) Ființă imaginară cu aspect de cal cu aripi. 2) fig. Simbol al inspirației poetice. /<fr. pégase
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PEGÁS2 m. astr. Constelație din emisfera nordică a cerului. /<fr. pégase
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink