PELICÁN, pelicani, s. m. Pasăre acvatică migratoare de talie mare, cu pene albe, cu cioc lung și puternic, cu un sac elastic sub maxilarul inferior, în care adună peștii cu care se hranește; babiță (Pelecanus onocrotalux). [Var.: pelecán, s. m.] – Din ngr. pelekán, lat. pelicanus, fr. pélican.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PELICÁN s.m. Pasăre acvatică din ordinul palmipedelor, cu ciocul lung și cu un sac elastic sub maxilarul inferior; (pop.) babiță. [< fr. pélican, lat. pelicanus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PELICÁN s. m. pasăre palmipedă cu ciocul lung și cu un sac elastic sub maxilarul inferior. (< fr. pélican, lat. pelicanus, gr. pelekan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PELICÁN s. (ORNIT.) 1. (Pelecanus onocrotalus) babiță, (reg.) babă, baboșă, batcă, gușată, (înv.) nesăturat. 2. pelican creț (Pelecanus crispus) = (reg.) babiță creăță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pelicán (pelicáni), s. m. – Pasăre mare acvatică (Pelecanus onocrotalus). – Var. înv. pelecan. Mr. pilican „barză”. Mgr. πελεϰάν (Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pelicán s. m., pl. pelicáni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PELICÁN ~i m. Pasăre migratoare acvatică, de talie mare, cu penaj alb, având cioc lung și gros, sub care se află o pungă, unde își depozitează hrana. /<ngr. pelekan, lat. pelicanus, fr. pélican
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink