PENÁJ, penaje, s. n. 1. Totalitatea penelor1 unei păsări. 2. Mănunchi de pene (colorate) servind ca podoabă la un chipiu, la un coif etc., panaș. [Pl. și: penajuri] – Din fr. pennage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PENÁJ s.n. 1. Totalitatea penelor unei păsări. 2. Podoabă formată dintr-un mănunchi de pene care se purta la chipiu, la pălărie. [Var. penagiu s.n. / < fr. pennage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PENÁJ s. n. 1. totalitatea penelor unei păsări. 2. mănunchi de pene care se purta ca podoabă la chipiu, la pălărie. (< fr. pennage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
penáj s. n., pl. penáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PENÁJ ~uri n. 1) Totalitate a penelor unei păsări. 2) Smoc de pene (colorate) folosit ca podoabă la pălării, la chipiuri sau la coifuri. /<fr. pennage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink