Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PENDULÁRE, pendulări, s. f. Acțiunea de a pendula și rezultatul ei; oscilație a unui pendul sau a unui obiect asemănător cu un pendul față de poziția de echilibru; legănare. ♦ Variație lentă, oscilantă a valorii unei mărimi în jurul unei valori medii sau al unei valori de referință. ♦ Fig. Trecere (periodică) de la o stare la alta. – V. pendula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PENDULÁRE s.f. Acțiunea de a pendula și rezultatul ei; oscilare. [< pendula].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PENDULÁRE s. v. balansare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
penduláre s. f., g.-d. art. pendulării; pl. pendulări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PENDULÁ, pendulez, vb. I. Intranz. (Despre pendule) A face mișcări oscilatorii (lente) de o parte și de alta a poziției de echilibru; a oscila; p. gener. (despre alte obiecte) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre ființe sau părți ale corpului lor) a se legăna, a se mișca alternativ într-o parte și alta. ♦ Fig. (Despre oameni) A trece ușor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât; a oscila. – Din pendul.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PENDULÁR, -Ă, pendulari, -e, adj. Care are o mișcare (ca) de pendul; specific pendulului; oscilant, oscilatoriu. ♦ Fig. Care trece (periodic) de la o stare la alta. – Pendul + suf. -ar. Cf. fr. pendulaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PENDULÁ ~éz intranz. 1) (mai ales despre obiecte în mișcare) A se mișca alternativ dintr-o parte în alta (ca un pendul); a oscila; a se balansa. 2) fig. (despre persoane) A nu se putea hotărî; a sta la îndoială; a șovăi, a ezita; a oscila; a balansa. /Din pendul
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PENDULÁR ~ă (~i, ~e) (despre mișcări) Care ține de pendul; propriu pendulelor. /pendul + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PENDULÁ vb. I. intr. A avea mișcări oscilatorii; a se balansa, a oscila. ♦ (Fig.) A fi nehotărât. [Cf. it. pendolare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PENDULÁR, -Ă adj. Care are o mișcare ca de pendul; oscilant, oscilatoriu. [Cf. fr. pendulaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PENDULÁ vb. intr. a avea mișcări oscilatorii; a se balansa, a oscila în raport cu poziția de echilibru. ◊ (despre valoarea unei mărimi) a varia în jurul unei valori medii. ◊ (fig.; despre oameni) a fi instabil, nehotărât. (< it. pendolare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PENDULÁR, -Ă adj. care are o mișcare ca un pendul; oscilant. (< fr. pendulaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PENDULÁ vb. v. balansa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PENDULÁR adj. v. oscilatoriu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pendulá vb., ind. prez. 1 sg. penduléz, 3 sg. și pl. penduleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pendulár adj. m., pl. pendulári; f. sg. penduláră, pl. penduláre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink