PENÉL, peneluri, s. n. Pensulă mică, cu păr fin și suplu, cu care se pictează. ♦ Fig. Fel, mod, stil de a picta; măiestrie artistică (specifică unui pictor). – Din it. pennello.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PENÉL s.n. Pensulă mică folosită în pictură. ♦ (Fig.) Stil, manieră de a picta. [Pl. -luri, -le. / < it. pennello].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PENÉL s. n. 1. pensulă mică, în pictură. 2. (fig.) stil, manieră de a picta. (< it. pennello)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PENÉL s. (PICT.) (rar) pană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
penél s. n., pl. penéluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PENÉL ~uri n. 1) Pensulă mică cu care se pictează. 2) fig. Măiestrie artistică a unui pictor; stil propriu unui pictor. /<it. pennelo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink