PENÍNSULĂ, peninsule, s. f. Întindere de pământ care înaintează adânc în mare ca o prelungire a uscatului, rămânând înconjurată din trei părți de apă. – Din lat. peninsula, fr. péninsule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PENÍNSULĂ s.f. Întindere mare de pământ care înaintează în mare, fiind înconjurată din trei părți de apă. [< lat. peninsula, fr. péninsule].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PENÍNSULĂ s. f. întindere de pământ care înaintează în mare. (< fr. péninsule, lat. paeninsula)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PENÍNSULĂ s. (GEOGR.) (înv.) sul.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
penínsulă s. f. (sil. mf. pen-) insulă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PENÍNSULĂ ~e f. Porțiune de uscat care înaintează adânc în mare, fiind scăldată de apă din trei părți. /<lat. peninsula, fr. péninsule
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCANDINAVIA, Peninsula Scandinavă, peninsulă în NV Europei, între Marea Baltică, Marea Nordului, Marea Norvegiei și Oc. Arctic. Delimitată de uscat printr-o linie care unește G. Botnic cu M. Barents; 749,8 mii km2 (cea mai mare peninsulă a Europei). Țărmurile de V și de N sunt înalte, abrupte, crestate de numeroase fiorduri, iar cele de S și de E sunt joase. Partea de V este ocupată de Alpii Scandinavici (alt. max. vf. Glittertind, 2.481 m), care se întind paralel cu țărmul. În S se află o câmpie și pod. Småland. Urme bine păstrare ale glaciației cuaternare. Climă subpolară în N, umedă și moderată în V, și temperată în rest, cu caractere continentale în E. Rețea hidrografică bogată cu râuri scurte, dar cu debit bogat și cădere mare. Numeroase lacuri tectonice și glaciare. Ghețari în zona înaltă. Păduri de conifere, în SV în amestec cu foioase; în N (Laponia) vegetație de tundră. În S. se află Suedia, Norvegia și o parte din Finlanda.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink