PENTAÉDRU, pentaedre, s. n. (Mat.) Poliedru cu cinci fețe. [Pr.: -ta-e-] – Din fr. pentaèdre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PENTAÉDRU s.n. Poliedru cu cinci fețe. [Pron. -ta-e-. / < fr. pentaèdre, cf. gr. pente – cinci, hedra – față].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PENTAÉDRU s. n. poliedru cu cinci fețe. (< fr. pentaèdre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pentaédru s. n. (sil. -ta-e-dru), art. pentaédrul; pl. pentaédre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PENTAÉDRU ~e n. Poliedru cu cinci fețe. [Sil. -ta-e-dru] /<fr. pentaedre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink