PENÚMBRĂ, penumbre, s. f. 1. Zonă incomplet luminată, cuprinsă între zona umbrită și cea luminoasă din spatele unui corp opac; p. gener. zonă slab luminată; semiobscuritate. 2. (Pict.) Zonă de trecere între lumină și umbră. – Din fr. pénombre. Cf. umbră.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PENÚMBRĂ s.f. 1. Zonă incomplet luminată cuprinsă între umbra unui corp și regiunea luminoasă înconjurătoare. 2. (Pict.) Zonă în care lumina se amestecă cu umbra. V. clarobscur. [Cf. fr. pénombre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PENÚMBRĂ s. f. 1. zonă incomplet luminată, între umbra unui corp și regiunea luminoasă înconjurătoare. 2. (pict.) zonă de trecere între lumină și umbră. (după fr. pénoumbre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PENÚMBRĂ s. semiîntuneric, semiobscuritate, (rar) semiumbră. (Stătea în ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
penúmbră s. f. (sil. mf. pen-) umbră
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PENÚMBRĂ ~e f. 1) Zonă luminată slab; semiobscuritate; semiîntuneric. 2) Zonă de trecere între lumină și umbră. /<fr. pénombre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink