PÉPLU, pepluri, s. n. Mantie scurtă fără mâneci, prinsă pe umeri cu o agrafă, purtată peste tunică de către femei în antichitatea greco-romană. [Var.: péplum s. n.] – Din lat. peplum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÉPLU s.n. Mantie scurtă femeiască fără mâneci, prinsă pe umeri cu o agrafă, purtată de femei în antichitatea greco-romană și astăzi în India. [Var. peplum s.n. / < lat. peplum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PÉPLU s. n. (ant.) mantie scurtă, fără mâneci, prinsă pe umeri cu o agrafă, purtată de către femei. (< lat. peplum, gr. peplos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
péplu s. n. (sil. -plu), art. péplul; pl. pépluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÉPLU ~ri n. (în antichitatea greco-romană) Mantie scurtă, confecționată dintr-o țesătură ușoară, pe care o purtau femeile, prinzând-o pe umeri cu o agrafă. [Sil. pe-plu] /<lat. peplum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink