Dex percepție

PERCÉPÈšIE, percepÈ›ii, s. f. 1. Proces psihic prin care obiectele È™i fenomenele din lumea obiectivă care acÈ›ionează nemijlocit asupra organelor de simÈ› sunt reflectate în totalitatea însuÈ™irilor lor, ca un întreg unitar; imagine rezultată în urma acestei reflectări; p. ext. facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare; înÈ›elegere, cunoaÈ™tere. 2. (ÃŽn trecut) InstituÈ›ie care încasa impozitele sau taxele oficiale; clădire, birou în care își avea sediul această instituÈ›ie, ♦ ÃŽncasarea unui impozit sau a unei taxe oficiale. – Din lat. perceptio, fr. perception.

PERCÉPȚIE s.f. I. Formă de reflectare nemijlocită în conștiința omului a realității obiective care acționează asupra organelor de simț; imagine care rezultă din această reflectare. II. (În trecut) Oficiu al fiscului unde se încasau impozitele. [Gen. -iei, var. percepțiune s.f. / cf. fr. perception, lat. perceptio].

PERCÉPȚIE s. f. 1. instituție financiară care calculează și încasează impozite, taxe, amenzi etc. de la populație. 2. reflectare subiectivă în conștiința omului a obiectelor și fenomenelor realității obiective care acționează nemijlocit asupra organelor de simț; imagine care rezultă din această reflectare. (< fr. perception, lat. perceptio)

PERCÉPȚIE s. I. v. cunoaștere. II. 1. v. administrație financiară. 2. v. fisc.

percépție (psih., fin.) s. f. (sil. -ți-e), art. percépția (sil. -ți-a), g.-d. art. percépției; pl. percépții, art. percépțiile (sil. -ți-i-)

PERCÉPÈšIE¹ ~i f. 1) Proces psihic prin care obiectele È™i fenomenele din realitate sunt percepute direct cu ajutorul organelor de simÈ›. 2) Imagine a obiectelor È™i fenomenelor înconjurătoare rezultată din acest proces psihic. 3) Capacitate perceptivă. [G.-D. percepÈ›iei] /<lat. perceptio, ~onis, fr. perception

PERCÉPÈšIE² ~i f. înv. 1) Oficiu de încasare a impozitelor È™i a taxelor. 2) Clădire în care se află acest oficiu. [G.-D. percepÈ›iei] /<lat. perceptio, ~onis, fr. perception