Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PERCÚȚIE, percuții, s. f. 1. Metodă de a diagnostica o afecțiune după sunetul rezultat din lovirea ușoară și repetată a unei regiuni a corpului. ♦ Masaj care constă din aplicarea unor lovituri rapide asupra unei regiuni a corpului. 2. Procedeu de producere a sunetelor prin lovirea cu un ciocănel a unei membrane, a unei lame, a unei placi metalice de la un instrument muzical. ◊ Instrument de percuție = instrument muzical care produce sunete prin percuție (2). 3. Izbire cu percutorul a capsei, a focosului unui proiectil, pentru a provoca aprinderea încărcăturii. [Var.: percuțiúne s. f.] – După fr. percussion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERCÚȚIE s.f. 1. Metodă de diagnosticare a unor boli după sunetul rezultat prin lovirea înceată și repetată a regiunii examinate. 2. Lovire, ciocnire, izbire. ♦ Instrument de percuție = instrument la care se cântă prin lovirea unei membrane, a unei lame, a unei coarde etc. 3. Lovire, izbire a capsei unui cartuș, a unui focos. [Gen. -iei, var. percuțiune s.f. / < fr. percusion, lat. percutere – a lovi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERCÚȚIE s. f. 1. metodă de explorare clinică care permite diagnosticarea după sunetul rezultat prin lovirea înceată și repetată a regiunii examinate. 2. lovire, ciocnire, izbire. ♦ instrument de ~ = instrument muzical care emite sunete prin lovirea unei membrane, lame etc. ◊ grupă din orchestră din astfel de instrumente. 3. lovire de către percutor a capsei unui cartuș, a unui focos. (după fr. percussion, lat. percussio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
percúție (muz., med., mil.) s. f. (sil. -ți-e), art. percúția (sil. -ți-a), g.-d. art. percúției; pl. percúții, art. percúțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERCÚȚIE ~i f. 1) Metodă de detectare și diagnosticare a unei afecțiuni pe baza sunetului rezultat prin lovirea ușoară și repetată a unei părți a corpului. 2) Procedeu de producere a sunetelor, prin lovirea unei membrane, a unei lame sau a unei plăci metalice cu un ciocănel. ◊ Instrument de ~ instrument muzical la care sunetul se produce prin lovirea unei piese întinse (timpane, diferite tipuri de tobe) sau prin lovirea instrumentului însuși (talere, clopote, xilofon etc.). [G.-D. percuției; Sil. -ți-e] /Din fr. percussion
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)