Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PERÉCHE, perechi, s. f. (De obicei urmat de determinări) l. (Adesea cu valoare de num. card.) Grup de două ființe de același fel. ♦ (Adverbial; cu valoare de num. distributiv) În grup de doi, doi câte doi. ♦ Spec. Cuplu de dansatori. ♦ Grup format din două părți sau organe identice și simetrice ale (corpului) unei ființe. ◊ (O) pereche de palme = două lovituri succesive aplicate cuiva (pe obraz) cu palma. 2. Grup format din două exemplare din același fel de obiecte. ♦ Spec. Grup de două obiecte de același fel, care formează o unitate, întrebuințându-se împreună. 3. Fiecare dintre cele două ființe, două obiecte, două fenomene care formează un grup (unitar), considerate în raport cu cea de-a două ființă, cu cel de al doilea obiect etc.; ființă, obiect, fenomen care seamănă perfect cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. ◊ Loc. adj. Fără pereche = unic în felul său. ◊ Expr. A nu-și avea (sau afla etc.) pereche = a nu se putea compara cu nimic prin însușirile pe care le posedă; a nu avea seamăn. 4. Obiect alcătuit din două părți identice și simetrice unite intre ele. ◊ Pereche de case = corp de case (care formează o unitate). Pereche de haine= costum de haine. Pereche de cărți = pachet de cărți (de joc) care cuprinde toate cărțile necesare unui joc (de cărți). [Var.: (reg.) păréche s. f.] – Lat. paric(u)la.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERÉCHE s. 1. cuplu. (Alcătuiesc o ~ potrivită.) 2. v. partener. 3. (înv. și pop.) soț, (înv.) soție. (Unde e ~ acestui papuc?) 4. (înv. și reg.) soaț. (O imagine a cărei ~ se află în versul următor.) 5. v. seamăn.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PERÉCHE s. v. nevastă, soție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Pereche ≠ impereche, nepereche
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
peréche (peréchi), s. f.1. Grup de două obiecte sau persoane. – 2. Tovarăș; soț. – 3. Obiect alcătuit din două părți identice și simetrice. – 4. (Adj.) Par, multiplu de doi. – Var. păreche. Mr. păreacl’e, megl. părecl’ă. Lat. păricŭla (Diez, I, 306; Pușcariu 1266; Candrea-Dens., 1332; REW 6240); cf. it. parecchio, prov. parelh, fr. pareil, sp. parejo, port. parelho.Der. nepereche, adj. (impar); împerechia, vb. (a forma un cuplu; înv., a opune, a înfrunta; a uni, a combina); împerechetură, s. f. (înv., discordie, vrajbă); desperechia, vb. (a decupla, a lăsa fără pereche).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
peréche s. f., art. peréchea, g.-d. art. peréchii; pl. peréchi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERÉCHE ~i f. 1) Grup de două obiecte de același fel întrebuințate împreună. O ~ de ciorapi. 2) Grup de două persoane de sex opus aflate într-o anumită legătură; cuplu. O ~ de dansatori. O ~ aleasă. 3) Grup de două animale de aceeași specie. O ~ de găini. O ~ de boi. 4) Fiecare dintre elementele care alcătuiesc asemenea grupuri. Aceasta ți-i ~ea. 5) Obiect compus din două părți simetrice, unite între ele și formând un întreg. O ~ de foarfece.O ~ de cărți un pachet de cărți de joc. 6) la pl. Câte doi. A merge ~. 7) Persoană care se potrivește după anumite calități altei persoane. ◊ Fără ~ fără seamăn; unic în felul său. A-i fi cuiva ~ a se potrivi cu cineva. [G.-D. perechii] /<lat. paric[u]la
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)