PERFORATÓR, -OÁRE, perforatori, -oare, subst. 1. S. n. Mașină, aparat, unealtă cu care se fac găuri într-un material. 2. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu perforarea unei piese tehnice, a unui perete de stâncă etc. – Din fr. perforateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERFORATÓR s.n. Mașină-unealtă de perforat; traforator. [Pl. -oare. / cf. fr. perforateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERFORATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care perforează (peretele unei mine, bilete etc.); traforator. [Cf. fr. perforateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERFORATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care perforează. II. s. n. 1. mașină-unealtă de perforat. 2. (inform.) periferic care permite operații de ieșire pe cartele sau pe benzi de hârtie perforate. (< fr. perforateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERFORATÓR s. v. compostor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
perforatór (persoană) s. m., pl. perforatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
perforatór (instrument) s. n., pl. perforatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERFORATÓR1 ~oáre n. Unealtă, mașină sau aparat de perforat. /<fr. perforateur, lat. perforator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PERFORATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în operații de perforare. /<fr. perforateur, lat. perforator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
perforatoáre (persoană) s. f., g.-d. art. perforatoárei; pl. perforatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink