PERMANÉNT, -Ă, permanenți, -te, adj. Care există, care durează mereu sau mult timp fără a se schimba, care se petrece fără întrerupere; necontenit, neîntrerupt. ◊ Ondulație permanentă (și substantivat, n.) = ondulație a părului făcută printr-un procedeu special, pentru a se menține mai multă vreme. Păr permanent (și substantivat, n.) = păr cu ondulație permanentă. ♦ Care funcționează neîntrerupt o perioadă de timp determinată, exercitând anumite atribuții. Comisie permanentă. ♦ (Despre salariați) Care este angajat definitiv în schema unei întreprinderi sau instituții sau care este asimilat salariaților din schemă. ◊ Armată permanentă = armată întreținută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice. ♦ (În vechea armată) Care presta serviciul militar fără întrerupere. – Din fr. permanent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERMANÉNT, -Ă adj. 1. Stabil; neîntrerupt; statornic, imuabil. 2. Ondulație permanentă (și s.n.) = ondulație a părului făcută printr-un procedeu special și care se menține mult timp. [< fr. permanent, cf. lat. permanere – a rămâne mereu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERMANÉNT, -Ă adj. 1. stabil, neîntrerupt; statornic, imuabil. 2. ondulație ~ă (și s. n.) = odulație a părului făcută printr-un procedeu special și care se menține mult timp. (< fr. permanent, lat. permanens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERMANÉNT adj., adv. 1. adj. v. stabil. 2. adj. v. constant. 3. adj. v. continuu. 4. adv. v. continuu. 5. adv. v. întotdeauna.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Permanent ≠ efemer, sezonier, temporar, trecător, vremelnic, provizoriu, schimbător
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
permanént adj. m., pl. permanénți; f. sg. permanéntă, pl. permanénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
permanént s. n., pl. permanénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERMANÉNT1 ~e n. Ondulație a părului, făcută printr-un procedeu special, pentru a se menține o perioadă îndelungată. /<fr. permanent
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PERMANÉNT2 ~tă (~ți, ~te) 1) Care există fără întrerupere; cu durată lungă; neîntrerupt; continuu. Relații ~te. 2) Care funcționează în permanență. Consiliu ~. /<fr. permanent
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CURTEA PERMANENTĂ DE ARBITRAJ, instituție cu sediul la Haga, creată prin convențiile adoptate la conferințele de la Haga din 1899 și 1907, în scopul rezolvării diferendelor între state prin arbitraj internațional. Curtea se compune din personalități numite de statele-părți la Convenția de la Haga din 1907.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink