PERMUTÁȚIE, permutații, s. f. Permutare. – Din fr. permutation, lat. permutatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERMUTÁȚIE s.f. Permutare. [Gen. -iei, var. permutațiune s.f. / cf. fr. permutation, lat. permutatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERMUTÁȚIE s. f. permutare. (< fr. permutation, lat. permutatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERMUTÁȚIE s. 1. mutare, mutat, permutare, strâmutare, strămutat, transfer, transferare. (~ lui cu slujba la Bacău.) 2. v. permutare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
permutáție s. f., pl. permutáții
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink