PERNÍȚĂ, pernițe, s. f. I. 1. Diminutiv al lui pernă (1); pernuță (1), pernioară, pernișoară; spec. puișor. 2. (Urmat adesea de determinarea „de ace”) Săculeț de diferite forme, umplut cu câlți, vată, nisip etc., în care se înfig, pentru a fi păstrate, ace și bolduri; pernuță (2). ♦ Piesă confecționată din vată de croitorie, care se aplică la umerii unor obiecte de îmbrăcăminte (sacouri, paltoane, taioare) pentru a da îmbrăcămintei respective forma corespunzătoare umărului. ♦ Mică pernă (1) confecționată din țesătură de lână sau de bumbac, cusută cu sârmă subțire de cupru, montată în cutia de osie inferioară a vehiculelor de cale ferată și folosită la ungerea fusului osiilor. II. (În forma periniță) Dans popular în care un băiat iese în centrul horei, își alege din horă o fată cu care îngenunchează (pe o pernă sau o batistă) și o sărută, fata urmând să facă în continuare același lucru cu alt băiat; melodie după care se execută acest dans. [Var.: periníță s. f.] – Pernă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERNÍȚĂ s. v. pernuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
perníță s. f., g.-d. art. perníței; pl. perníțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERNÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la pernă) 1) Obiect în formă de pernă mică (de obicei atârnat în cui) în care se înfig acele pentru a nu se pierde. 2) Piesă de croitorie, confecționată din vată, care se aplică la umerii unor obiecte de îmbrăcăminte. 3) v. PERINIȚĂ. [G.-D. perniței] /pernă + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink