Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: perora (verb tranzitiv) , perorare (substantiv feminin)   
PERORÁRE, perorări, s. f. (Rar) Acțiunea de a perora și rezultatul ei. – V. perora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERORÁRE s.f. Acțiunea de a perora; perorație. [< perora].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
peroráre s. f., g.-d. art. perorării; pl. perorări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERORÁ, perorez, vb. I. Intranz. A vorbi mult, pe un ton însuflețit și emfatic. ♦ Tranz. (Rar) A dezbate, a susține cu înflăcărare o problemă, o teză etc. – Din fr. pérorer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PERORÁ ~éz 1. intranz. A vorbi mult și cu emfază. 2. tranz. rar (idei, probleme, teze etc.) A susține cu multă ardoare. /<fr. pérorer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PERORÁ vb. I. intr. A vorbi îndelung și cu emfază. [< fr. pérorer, it., lat. perorare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERORÁ vb. intr. a vorbi mult, însuflețit și cu emfază. (< fr. pérorer, lat. perorare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
perorá vb., ind. prez. 1 sg. peroréz, 3 sg. și pl. peroreáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)