Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: perpetua (verb tranzitiv) , perpetuare (substantiv feminin)   
PERPETUÁRE, perpetuări, s. f. Faptul de a (se) perpetua; dăinuire de-a lungul vremii; perpetuație. ◊ Perpetuarea speciei = continuarea existenței unei specii prin reproducere. [Pr.: -tu-a-] – V. perpetua.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERPETUÁRE s.f. Acțiunea de a (se) perpetua; perpetuație. ♦ Perpetuarea speciei = continuarea existenței unei specii prin reproducere. [< perpetua].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERPETUÁRE s. f. faptul de a (se) perpetua; perpetuație. ♦ ă speciei = continuarea existenței unei specii prin reproducere. (< perpetua)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERPETUÁRE s. 1. menținere, păstrare. (~ speciei.) 2. v. imortalizare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
perpetuáre s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. perpetuării; pl. perpetuări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERPETUÁ, perpetuez, vb. I. Tranz. și refl. A face să dureze sau a continua să dureze veșnic sau vreme îndelungată; a (se) transmite (din generație în generație, din veac în veac), a (se) continua. [Pr.: -tu-a] – Din fr. perpétuer, lat. perpetuare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PERPETUÁ ~éz tranz. A face să se perpetueze. [Sil. -tu-a] /<fr. perpétuer, lat. perpetuare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PERPETUÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre procese, acțiuni etc.) A fi perpetuu; a dura constant (mereu sau timp îndelungat); a se menține veșnic. [Sil. -tu-a] /<fr. perpétuer, lat. perpetuare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PERPETUÁ vb. I. tr., refl. A face să dureze sau a dura veșnic sau multă vreme; a (se) transmite de la o generație la alta. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează, -uă. / < fr. perpétuer, it., lat. perpetuare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERPETUÁ vb. tr., refl. a face să dureze, a dura veșnic; a (se) transmite de la o generație la alta. (< fr. perpéteur, lat. perpetuare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERPETUÁ vb. 1. v. dăinui. 2. v. menține. 3. v. imortaliza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
perpetuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. perpetuéz, 3 sg. și pl. perpetueáză, 1 pl. perpetuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. perpetuéze (sil. -tu-e-); ger. perpetuând (sil. -tu-ând)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)