PERPÉTUU, -UĂ, perpetui, -ue, adj. Care durează veșnic sau vreme îndelungată, care nu încetează, nu se sfârșește niciodată; etern, veșnic; permanent, continuu. [Pr.: -tu-u] – Din lat. perpetuus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERPÉTUU, -UĂ adj. Neîncetat, nesfârșit; veșnic, etern. ◊ (Ant.) Dictator perpetuu = dictator pe viață în vechea Romă. [Pron. -tu-u. / < lat. perpetuus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERPÉTUU, -UĂ adj. care durează veșnic sau vreme îndelungată; etern. (< lat. perpetuus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERPÉTUU adj. 1. v. continuu. 2. v. veșnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Perpetuu ≠ încontinuu, necontinuu, temporar
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
perpétuu adj. m. (sil. -tu-u), pl. perpétui; f. sg. perpétuă (sil. -tu-ă), pl. perpétue (sil. -tu-e)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERPÉTUU ~ă (~i, ~e) Care durează la nesfârșit; cu existență nesfârșită; veșnic; etern. [Sil. -tu-u-] /<lat. perpetuus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink