PERSÁN, -Ă, persani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Persiei sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Persiei sau persanilor (1), privitor la Persia sau la persani, originar din Persia; persienesc. ◊ Covor persan (și substantivat, n.) = covor de calitate superioară (la origine confecționat în Persia), cu bătătura alcătuită din fire înnodate și tăiate la o anumită lungime pe toată suprafața covorului. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de persani (1). [Var.: persián, -ă s. m. și f., adj.] – Din fr. persan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERSÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Persia (Iran). II. adj. care aparține Iranului. ♦ artă ~ă = artă care se caracterizează prin palate monumentale, decorate cu stucaturi și mozaicuri, cu cărămizi smălțuite și policrome, cu alto- și basoreliefuri rupestre, prin arte decorative de o mare fantezie și o execuție desăvârșită, constituind o sinteză a tradițiilor locale și a artei arabe; covor ~ = covor de calitate superioară (confecționat la origine în Persia). ◊ (s. f.) limbă neoiraniană vorbită în Iran și Afganistan. (< fr. persan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERSÁN s., adj. 1. s. (înv.) agem, pers. 2. adj. persienesc, (rar) persic, (înv.) agemesc, persesc, persicesc, persid, persidesc, persiesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
persán s. m., adj. m., pl. persáni; f. sg. persánă, g.-d. art. persánei, pl. persáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERSÁN1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Iranului (în trecut Persiei) sau este originară din Iran. /<fr. persan
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PERSÁN2 ~ă (~i, ~e) Care aparține Iranului (în trecut Persiei) sau populației lui. /<fr. persan
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink