Dex persecutare

PERSECUTÁRE, persecutări, s. f. Acțiunea de a persecuta și rezultatul ei; prigonire, asuprire, persecuție. – V. persecuta.

PERSECUTÁRE s.f. Acțiunea de a persecuta și rezultatul ei; persecuție. [< persecuta].

PERSECUTÁRE s. 1. năpăstuire, nedreptățire, oropsire, persecuție, urgisire, (înv. și reg.) strâmbătățire, (înv.) obidire. (~ cuiva pe nedrept.) 2. v. oprimare.

persecutáre s. f., g.-d. art. persecutării; pl. persecutări

PERSECUTÁ, persecút, vb. I. Tranz. A urmări pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a-i pricinui un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăți. ♦ A urmări cu perseverență, a nu slăbi, a obseda. Ideea mă persecută. – Din fr. persécuter.

A PERSECUTÁ persecút tranz. 1) (persoane) A urmări insistent, pricinuind neplăceri; a prigoni. 2) fig. (despre idei, sentimente, amintiri) A urmări în permanență; a nu slăbi nici pentru un moment; a prigoni; a roade; a măcina. /<fr. persécuter

PERSECUTÁ vb. I. tr. A urmări pe cineva pentru a-i pricinui un rău pe nedrept; a prigoni. [P.i. persecút. / < fr. persécuter].

PERSECUTÁ vb. tr. a urmări perseverent pe cineva pentru a-i pricinui un rău pe nedrept; a prigoni. (< fr. persécuter)

PERSECUTÁ vb. 1. a năpăstui, a nedreptăți, a oropsi, a prigoni, a urgisi, (înv. și reg.) a strâmbătăți, (înv.) a obidi, (grecism înv.) a catatrexi. (De ce îl ~ fără motiv?) 2. v. oprima. 3. v. obseda.

persecutá vb., ind. prez. 1 sg. persecút, 3 sg. și pl. persecútă