PERSEVERÉNȚĂ, perseverențe, s. f. Acțiunea de a persevera; însușirea de a fi perseverent; stăruință, statornicie în muncă, în convingeri, în atitudini etc.; tenacitate. [Var.: (înv.) perseverínță s. f.] – Din fr. persévérance, lat. perseverantia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERSEVERÉNȚĂ s.f. Stăruință; neclintire; tenacitate; perseverare. [Var. perseveranță, perseverință s.f. / cf. fr. persévérance, lat. perseverantia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERSEVERÉNȚĂ s. f. stăruință; neclintire; tenacitate. (după fr. persévérance, lat. perseverantia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERSEVERÉNȚĂ s. 1. v. stăruință. 2. răbdare, stăruință, tenacitate. (Dovedește multă ~ în acțiunile sale.) 3. asiduitate, insistență, râvnă, sforțare, silință, sârguință, stăruință, strădanie, străduință, zel, (pop.) osârdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. v. tenacitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
perseverénță s. f., g.-d. art. perseverénței; pl. perseverénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERSEVERÉNȚĂ ~e f. Caracter perseverent; tenacitate; insistentă; stăruință. [G.-D. perseverenței] /<fr. persévérance, lat. perseverantia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink