PESCUITÓR, -OÁRE, pescuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care pescuiește (1); spec. pescar (I). Pescuitor de perle. ◊ Expr. Pescuitor în apă tulbure = persoană care profită de situațiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale. 2. Fig. (Fam.) Persoană care caută cu insistență să obțină ceva; vânător. [Pr.: -cu-i-] – Pescui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pescuitór s. m., pl. pescuitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PESCUITÓR ~i m. 1) v. PESCAR. ◊ ~ de perle scafandru specializat în descoperirea și scoaterea perlelor din mare. 2) fig. fam. Persoană care caută să-i pice ceva pe degeaba (fără mari eforturi); vânător. [Sil. -cu-i-] /a pescui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
pescuitoáre s. f., g.-d. art. pescuitoárei; pl. pescuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink