Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PETIȚIONÁRE, petiționări, s. f. (Rar) Acțiunea de a petiționa; prezentare a unei petiții. [Pr.: -ți-o-] – V. petiționa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
petiționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. petiționării; pl. petiționări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PETIȚIONÁ, petiționez, vb. I. Intranz. (Rar) A înainta o petiție, a cere, a revendica etc. ceva printr-o petiție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. pétitionner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PETIȚIONÁR, -Ă, petiționari, -e, s. m. și f. Persoană care adresează unei autorități o petiție, care solicită, revendică etc. ceva printr-o petiție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. pétitionnaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PETIȚIONÁ ~éz intranz. rar 1) A cere ceva printr-o petiție; a revendica printr-o petiție. 2) A înainta o petiție unei autorități. [Sil. -ți-o-] /<pétitionner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PETIȚIONÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care solicită ceva printr-o petiție. [Si. -ți-o-] /<fr. pétitionnaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PETIȚIONÁ vb. I. intr. A solicita ceva printr-o petiție. [Pron. -ți-o-. / < fr. pétitionner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PETIȚIONÁ vb. intr. a solicita ceva printr-o petiție. (< fr. pétitionner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PETIȚIONÁR, -Ă s. m. f. cel care adresează o petiție; petent. (< fr. pétitionnaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PETIȚIONÁR s. (livr.) petent, (înv. și pop.) jălbaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
petiționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. petiționéz, 3 sg. și pl. petiționeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
petiționár s. m. (sil. -ți-o-), pl. petiționári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
petiționáră s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. petiționárei; pl. petiționáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink