Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: petrece (verb tranzitiv) , petrecere (substantiv feminin)   
PETRÉCERE, petreceri, s. f. Acțiunea de a (se) petrece și rezultatul ei. 1. Ducere a vieții sau ocuparea timpului într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă; viețuire, trăire. ♦ Mod de desfășurare a vieții, fel de viață, fel de a trăi; viață, trai; p. ext. (la pl.) fapte săvârșite de cineva în timpul vieții. 2. (Mod, mijloc de) folosire plăcută a timpului; distracție, amuzament. ◊ Expr. Petrecere frumoasă! formulă prin care i se urează cuiva, de obicei la despărțire, să petreacă în mod plăcut un anumit timp. 3. Reuniune, întâlnire între prieteni, rude etc. (de obicei însoțită de masă mare, de muzică etc.), organizată cu prilejul unei sarbători sau sărbătoriri ori pentru distracție; chef, petrecanie (3). ◊ Expr. A fi om de petrecere = a fi vesel, amuzant, antrenant într-o societate. – V. petrece.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PETRÉCERE s. 1. v. însoțire. 2. desfătare, veselie, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciune. (Cu mare ~.) 3. v. distracție. 4. v. chef. 5. (rar) sărbătoare, (înv.) sărbătorie. (La ei e azi mare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PETRÉCERE s. v. comportament, comportare, conduită, decedare, deces, dispariție, existență, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, moarte, pieire, prăpădire, purtare, răposare, sfârșit, stingere, sucombare, trai, viață, zile.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
petrécere s. f. (sil. -tre-), g.-d. art. petrécerii; pl. petréceri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PETRÉCE, petréc, vb. III. I. 1. Tranz. și intranz. A-și duce viața sau a-și ocupa timpul (într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă); a trăi. ◊ Expr. (Tranz.) A(-și) petrece noaptea (undeva) = a rămâne (undeva) peste noapte pentru a dormi. (Pop.) A(-și) petrece (ceva) prin (ori în) minte (sau în amintire) = a parcurge cu mintea anumite fapte etc. petrecute, a reconstitui în minte trecutul, a depăna în gând firul amintirilor, a-și aduce aminte, a-și aminti. (Intranz.; rar) A petrece ca găina la moară = a trăi bine, a avea un trai îmbelșugat. A petrece ca câinele în car = a trăi rău. ♦ Refl. (Pop.; despre unități de timp, viață etc.) A se scurge, a se desfășura, a trece. 2. Intranz. A-și duce viața sau a-și ocupa timpul în chip plăcut (înveselindu-se, distrându-se, chefuind etc.); a se distra, a se desfăta; a chefui. ♦ Tranz. (Rar) A distra, a amuza. 3. Refl. unipers. (Despre evenimente, întâmplări, gânduri, sentimente etc.) A avea o anumită desfășurare, o anumită evoluție, a se produce într-un anumit fel; a se întâmpla, a se desfășura. 4. Refl. (Înv. și pop.) A se sfârși, a se termina; a se epuiza; a dispărea. ♦ Refl. pas. (Reg.; despre mâncăruri, băuturi etc.) A se consuma. 5. Tranz. (Reg.) A vinde, a desface mărfuri, produse etc. II. Tranz. 1. A însoți, a conduce pe cineva la plecare o bucată de drum; p. ext. a însoți, a întovărăși pe cineva pe un drum, într-o călătorie, într-o acțiune. ◊ Expr. A petrece (pe cineva sau ceva) cu ochii (sau, rar, cu ochiul, din ochi) sau cu privirea (ori cu privirile) = a urmări cu privirea pe cineva sau ceva care pleacă, trece, se îndepărtează; a observa. ♦ Spec. (Pop.) A însoți, a conduce la groapă un mort. 2. (Pop.) A străbate, a cutreiera, a parcurge, a trece. ♦ (Reg.) A vizita, a cerceta. ♦ (Rar) A parcurge o lucrare, o publicație, notițe etc. 3. (Înv. și reg.) A transporta dintr-un loc în altul; a muta, a deplasa. ◊ Expr. A petrece (ceva) din mână în mână = a trece (ceva) de la unul la altul, pe rând, pe la fiecare. A-și petrece ochii la... = a-și plimba privirea asupra unor lucruri sau ființe, a trece cu privirea de la unul la altul (sau de la una la alta). (Refl.) A se petrece din lumea noastră (sau din această lume) = a muri. 4. A trece sau a face să treacă prin..., printre..., pe după..., peste..., pe sub... ♦ (Înv. și reg.) A străpunge, a găuri. ♦ (Înv. și reg.) A înfige. ♦ (Înv. și reg.) A cerne; a strecura. ♦ Tranz. și refl. A (se) suprapune marginile unei îmbrăcăminți pentru a (se) încheia; p. ext. a (se) încheia prin suprapunerea celor două margini ale materialului. – Lat. *petraicere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PETRÉCE petréc 1. tranz. 1) (persoane) A însoți pe parcursul unui drum (din politețe, pentru siguranță etc.); a conduce. ~ (pe cineva) până la gară.~ (pe cineva) cu ochii (sau cu privirea) a urmări de la distanță cu ajutorul văzului. 2) fam. (bunuri materiale) A face să se petreacă; a consuma. 3) (timpul sau perioade de timp) A folosi pentru anumite preocupări. ~ o seară la restaurant. Ea își ~ timpul citind. 4) A face să treacă dintr-o parte în alta. ~ ața prin urechea acului. 5) pop. (morți) A conduce la groapă. 6) pop. (nevoi, necazuri etc.) A avea de suferit. 7) (marginile unei haine) A suprapune pentru a încheia. 2. intranz. A consuma timpul în distracții; a se deda plăcerilor lumești; a se veseli; a desfăta; a se distra; a chefui; a se amuza. /<lat. petraicere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PETRÉCE pers. 3 se petréce intranz. 1) (despre evenimente, fapte etc.) A avea loc; a se produce; a se disputa. 2) pop. (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a se consuma. ◊ ~ din lumea aceasta a muri. /<lat. petraicere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PETRÉCERE ~i f. 1) v. A PETRECE și A SE PETRECE. 2) Întrunire, de obicei a rudelor și a prietenilor, însoțită de o masă bogată, de muzică și dans, organizată cu o anumită ocazie. ◊ Om de ~ om predispus să petreacă și să se veselească. ~ frumoasă formulă prin care i se urează cuiva să petreacă timpul în mod plăcut. 3) fam. Folosire plăcută a timpului. /v. a (se) petrece
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PETRÉCE vb. 1. v. trăi. 2. (astăzi rar) a trece. (Își ~ nopțile studiind.) 3. a sta. (A ~ cu el întreaga seară.) 4. v. întâmpla. 5. a fi, a se întâmpla. (Ce s-a ~ acolo?) 6. v. desfășura. 7. a se întâmpla, (înv.) a se trece. (Câte nu s-au ~ între noi.) 8. v. desfășura. 9. v. însoți. 10. v. distra. 11. v. chefui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PETRÉCE vb. v. băga, cerne, colinda, cutreiera, da, dăinui, deceda, deplasa, desface, dispărea, duce, dura, exista, fi, găuri, împlânta, încheia, îndura, înfige, îngălbeni, leșina, menține, muri, muta, ofili, parcurge, păli, păstra, pătimi, păți, perfora, perinda, perpetua, persista, pieri, plasa, prăpădi, răbda, rămâne, răposa, răsfoi, scobi, scurge, sfârși, sfredeli, străbate, strămuta, străpun-ge, succeda, suferi, suporta, termina, trage, trăi, trece, ține, urma, usca, veșteji, vinde, vizita, vântura, vârî.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
petréce (petréc, cút), vb.1. A trece, a străbate. – 2. A introduce, a face să treacă, a pătrunde. – 3. A conduce, a însoți. – 4. A vinde, a desface o marfă. – 5. A-și duce viața, a trăi, a-și umple timpul. – 6. A se menține, a se dăinui. – 7. A se distra, a se desfăta. – 8. (Refl., înv.) A se sfîrși, a muri. – 9. (Refl.) A se întîmpla, a avea loc. – Mr., megl. pitrec. Lat. pertraicĕre (Tiktin; REW 8842) cu disimularea primului r.Der. petrec, s. n. (joc de copii, în care un grup încearcă să pătrundă într-un loc apărat de grupul advers), deverbal; petrecanie, s. f. (petrecere, sărbătorire; chef, ospăț; moarte); petrecător, s. m. (însoțitor, escortă), înv.; petrecare, s. f. (înv., mod de trai, viață); petrecătoare, s. f. (cheotoare).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
petréce vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. petréc, 2 sg. petréci, 3 sg. petréce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)