PETRECĂTÓR, -OÁRE, petrecători, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Înv. și reg.) Petrecăreț. 2. (Înv.) (Persoană) care trăiește (undeva sau într-un anumit fel); trăitor. 3. (Înv.) (Persoană) care însoțește, conduce pe cineva. – Petrece + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PETRECĂTÓR adj. v. efemer, pieritor, schim-bător, temporar, trecător, vremelnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PETRECĂTÓR adj., s. v. chefliu, petrecăreț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PETRECĂTÓR s. v. cât, însoțitor, tovarăș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
petrecătór adj. m., s. m. (sil. -tre-), pl. petrecătóri; f. sg. și pl. petrecătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink