Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
PIȚIGĂIÁ, pițigăiez, vb. I. Tranz. A-și subția, a-și ascuți vocea. ♦ Refl. A vorbi cu glas subțire, ascuțit. [Pr.: -gă-ia.Var.: pițigăí vb. IV] – Din pițigăiat (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIȚIGĂIÁ vb. a ascuți, a subția, (reg.) a pițigărni. (Își ~ glasul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pițigăiá vb., ind. prez. 1 sg. pițigăiéz, 3 sg. și pl. pițigăiáză, 1 pl. pițigăiém; conj. prez. 3 sg. și pl. pițigăiéze; ger. pițigăínd
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIȚIGĂÍ vb. IV v. pițigăia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PIȚIGĂIÁ ~iéz tranz. (vocea) A face să fie mai ascuțit; a subția. /Din pițigăit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PIȚIGĂIÁ mă ~iéz intranz. A vorbi cu glas subțire, ascuțit. /Din pițigăit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PIȚIGĂI s. pl. v. cimitir.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)