Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: picățea (substantiv feminin) , picățel (adjectiv)   
PICĂȚEÁ, -ÍCĂ, picățele, s. f. 1. (La pl.) Desen format din puncte sau din suprafețe geometrice de dimensiuni mici, repetate simetric pe o țesătură de altă culoare; (și la sg.) fiecare dintre aceste elemente ale desenului. ♦ Expr. (Fam. sau glumeț) (Nostim și) cu picățele = (despre oameni) plin de haz; atrăgător, picant. 2. (Pop.) Picătură (1) mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (și nesolidificată) etc. – Picat2 + suf. -ea, -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PICĂȚEÁ s. bobiță, (pop.) puchițea, pui, (reg.) brobință. (~ pe un material textil.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PICĂȚEÁ ~éle f. mai ales la pl. Punct sau altă figură mică imprimată (simetric) pe suprafața unei țesături de altă culoare. ◊ Nostim și cu ~ele plin de haz; cu umor. [Var. picățică] /picat + suf. ~ea
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
picățél, -éa, picățícă, s.m. și f. 1. (s.m. și f.; înv. și pop.) picătură mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (și solidificată); (fig.) copil mic. 2. (s.m. și f. pl., pop.) desen din puncte mici dispuse regulat pe un fond de altă culoare; puchiței, buline, bobițe. 3. (s.f. pl., reg.) minciunele, uscățele. 4. (s.f., reg.) grădină la marginea satului.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
picățeá/picățícă s. f., pl. picățéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)