Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PIÉPTENE, piepteni, s. m. 1. Obiect de toaletă confecționat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinți mărunți, care servește la pieptănat1 părul sau pe care femeile îl poartă în păr ca podoabă. 2. (Mai ales la pl.) Unealtă cu dinți metalici, folosită în industria casnică la pieptănatul1 fibrelor textile; pieptănuși; p. ext. element al mașinii industriale de pieptănat fibrele textile. 3. P. a**l. Nume dat mai multor obiecte, unelte sau părți componente ale acestora, care seamănă, ca formă sau ca întrebuințare, cu un pieptene (1, 2). [Var.: piépten s. m.] – Lat. pecten.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIÉPTENE s. v. darac, dărăcitor, furculiță, regulator, scărmănătoare, surdină, țesală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
piéptene (piépteni), s. m. – Obiect de toaletă pentru păr, darac. – Mr., megl. chiaptine, istr. coptir. Lat. pĕctĭnem (Pușcariu 1312; Candrea-Dens., 1383; REW 6328), cf. it. pettine, prov. penche, fr. peigne, sp. peine, port. pente. – Der. pieptăna, vb. (a da cu pieptenele prin păr; a dărăci; a curăța, a cizela, a îngriji), care ar putea reprezenta lat. pĕctĭnāre (Pușcariu 1311; Candrea-Dens., 1384; REW 6329), cf. mr., megl. chiaptin; pieptănariță, s. f. (creasta-cocoșului, Cynorosus cristatus); pieptănătură, s. f. (coafură, frizură), cf. lat. med. pectinatura; pieptănaș, s. m. (pieptene mic); pieptenel, s. m. (darac); pieptănar, s. m. (fabricant de piepteni); cheptene, s. m. (Arg., bou).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
piéptene s. m., pl. piépteni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIEPTĂNÁ, piéptăn, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (-și) descurca, a (-și) netezi, a (-si) aranja sau a (-și) curăța cu pieptenele părul sau barba. ♦ A (se) coafa. ♦ Tranz. (Pop.) A țesăla. 2. Tranz. A trece anumite fibre textile prin dinții unor piepteni (pentru a Ie curăța de impurități, a alege fibrele de calitate bună etc.). ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. 3. Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A(-și) cizela stilul, vorbirea etc. [Prez. ind. și: piáptăn] – Lat. pectinare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PIEPTĂNÁ piéptăn tranz. 1) (părul) A aranja cu pieptenele. 2) (fibre textile) A trece printr-un pieptene special (pentru a curăța de impurități sau pentru a înlătura fibrele scurte). 3) fam. fig. (persoane) A supune unei pedepse corporale; a bate tare; a scărmăna; a răgila; a țesăla; a chelfăni. /<lat. pectinare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PIEPTĂNÁ mă piéptăn intranz. fam. A face (concomitent) schimb de bătăi (unul cu altul); a se bate. /<lat. pectinare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PIÉPTENE ~i m. 1) Obiect de toaletă constând dintr-o placă cu dinți, care servește la pieptănarea părului sau pe care îl poartă femeile în păr ca podoabă. 2) Unealtă cu dinți de metal, folosită la pieptănatul fibrelor textile (de lână, de cânepă etc.). 3) Orice unealtă având funcție sau formă asemănătoare. ◊ ~ de filetat cuțit cu dinți pentru executarea fileturilor. /<lat. pecten
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
piéptăn / piéptene s. m., pl. piépteni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
PIEPTĂNÁ vb. 1. v. dărăci. 2. a peria, a scărmăna. (A ~ fuiorul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PIEPTĂNÁ vb. v. atinge, bate, cizela, coafa, linge, lovi, stiliza, țesăla.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pieptăná vb., ind. prez. 1 sg. piéptăn, 2 sg. piépteni, 3 sg. piáptănă; conj. prez. 3 sg. și pl. piéptene
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink