PIEPTĂNÁRIȚĂ, pieptănarițe, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina lungă și subțire terminată în spic, spontană sau cultivată ca plantă de nutreț (Cynosurus cristatus). – Pieptene + suf. -ariță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIEPTĂNÁRIȚĂ s. (BOT.; Cynosurus cristatus) (reg.) creasta-cocoșului, iarba-cerbilor, iarba-câinelui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pieptănáriță s. f., g.-d. art. pieptănáriței; pl. pieptănárițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIEPTĂNÁRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee având tulpina asemănătoare cu paiul, cu frunze liniare și cu inflorescență cilindrică, care crește prin fânețe. /pieptene + suf. ~ăriță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink