PIERITÚRĂ, pierituri, s. f. (Pop.) Om sau animal slab, fără vlagă. – Pieri + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIERITÚRĂ s. v. căzătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pieritúră, pieritúri, s.f. (reg.) 1. om sau animal slab, lipsit de energie și de vigoare; căzătură, mortăciune. 2. semănătură cu plante rare, pipernicite. 3. cânepă măruntă, crescută pe marginea cânepistii. 4. iarbă rară și mică. 5. loc dintr-o porumbiște în care n-a răsărit porumbul semănat. 6. teren sărac, neroditor. 7. pericol, primejdie de moarte. 8. necaz, supărare; greutate, dificultate mare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pieritúră s. f., g.-d. art. pieritúrii; pl. pieritúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink