PIETÁTE s. f. 1. Evlavie, smerenie, cucernicie. 2. Sentiment de respect profund (amestecat cu iubire sau duioșie) față de cineva sau de ceva. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piété, lat. pietas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIETÁTE f. 1) Sentiment religios manifestat prin respectarea și exercitarea conștiincioasă a practicilor bisericești; cucernicie; cuvioșie; evlavie; religiozitate; smerenie. 2) Atitudine plină de respect și duioșie (față de cineva sau de ceva). [G.-D. pietății; Sil. pi-e-] /<fr. piété, lat. pietas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PIETÁTE s.f. 1. Evlavie, smerenie. ♦ Milă. ◊ Munte de pietate = casă de împrumut prin amanet. 2. Devotament. [Pron. pi-e-. / < fr. piété, cf. lat. pietas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PIETÁTE s. f. 1. evlavie, smerenie; devoțiune. 2. sentiment de respect profund față de cineva sau ceva. (< fr. piété, lat. pietas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PIETÁTE s. v. credință.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PIETÁTE s. v. îndurare, milă, milostivire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pietáte s. f. – Milă, evlavie, venerație, devotament. Lat. pietatem (sec. XIX). – Der. impietate, s. f. (lipsă de pietate); pios, adj., din fr. pieux; pietos, adj., fără întrebuințare, cuvînt forțat de Odobescu după it. pietoso.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pietáte s. f. (sil. pi-e-), g.-d. art. pietății
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
múnte-de-pietáte s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink