piftií, pers. 3 sg. piftiéște, vb. IV refl. (reg.) a se face, a se închega ca piftia; a se piftui.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
PIFTÍE, piftii, s. f. Mâncare preparată din carne, oase și cartilaje (de porc), fierte timp îndelungat într-o zeamă (cu usturoi), care, după răcire, se încheagă și devine gelatinoasă; răcituri. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) piftie = a bate foarte tare (pe cineva). – Din bg. pihtija, ngr. pihti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIFTÍE ~i f. Fel de mâncare rece, pregătită din carne de pasăre, picioare sau cap de porc ori de vită, fierte timp îndelungat la foc mic într-o zeamă condimentată, care se încheagă după răcire. ◊ A face ~ (pe cineva) a bate foarte tare pe cineva. /<bulg. pihtija, ngr. pihtí
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PIFTÍE s. răcituri (pl.), (reg.) aituri (pl.), cotoroage (pl.), înghețătură, piciorong, pistoseli (pl.), răsol, reci (pl.), străgheață, (Mold.) plachie, (Olt. și Ban.) tremurici (pl.). (~ de porc.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PIFTÍE s. v. gel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
piftíe (piftíi), s. f. – Gelatină de carne, răcituri. – Var. Banat piftui. Ngr. πηχτή, din ngr. πηϰτή „gelatină” (Cihac, II, 686), cf. tc. pihti, bg. pihtija, sb. pitija. După Lokotsch 1670 din per. pühti „gelatină” care pare să fie același cuvînt.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
piftíe s. f., art. piftía, g.-d. art. piftíei; pl. piftíi, art. piftíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink