PIGMÉNT, pigmenți, s. m. 1. Substanță colorată naturală produsă de celulele plantelor și animalelor și care colorează în mod specific țesuturile sau lichidele organice ale acestora. 2. Particulă solidă, colorată, insolubilă în mediul în care este suspendată, întrebuințată în industrie pentru colorare. – Din fr. pigment.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIGMÉNT s.m. 1. Substanță care se găsește în celulele pielii și în unele țesuturi, cărora le dă o anumită culoare. ◊ Pigmenți biliari = pigmenți care sunt produși în organismul animal și se găsesc localizați în vezica biliară. 2. Substanță colorantă, de obicei minerală, pulverizată, folosită ca vopsea în amestec cu un ulei sicativ. [< fr. pigment, cf. lat. pigmentum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PIGMÉNT1 s. m. 1. substanță organică colorată în celulele pielii și unele țesuturi. ♦ ñți biliari = pigmenți produși în organismul animal și localizați în vezica biliară. 2. pulbere minerală colorată, folosită în industria lacurilor și a vopselelor, a materialelor plastice etc. (< fr. pigment)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PIGMENT2(O)- elem. „pigment”. (< fr. pigment/o/-, cf. lat. pigmentum, culoare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pigmént s. m., pl. pigménți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIGMÉNT ~ți m. 1) biol. Substanță organică colorantă produsă de unele țesuturi animale sau vegetale. 2) chim. Substanță colorantă minerală întrebuințată în industria vopselelor și a lacurilor. /<fr. pigment
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink