Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PÍLĂ2, pile, s. f. 1. Dispozitiv (alcătuit din doi electrozi introduși într-un electrolit) care transformă energia dezvoltată de un agent chimic, termic sau luminos în energie electrică. 2. (În sintagma) Pilă atomică = ansamblu de instalații care servește la producerea treptată și reglabilă a fisiunii nucleare în lanț; reactor (nuclear). 3. (Elt.; în sintagma) ◊ Pilă electrochimică = pilă de curent continuu. 4. (Ieșit din uz) Teanc, grămadă formată din lucruri de același fel puse unele peste altele. 5. Picior de pod executat din zidărie, din piatră, din beton sau din metal; contrafort de beton care întărește un baraj. 6. (Fam.), Sprijin, ajutor (ilegal) dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj; p. ext. persoană care acordă acest sprijin. ◊ Expr. (Fam.) A pune (sau a băga) o pilă = a interveni (în mod abuziv) în favoarea cuiva sau pentru sine, a solicita o protecție (ilegală) pentru cineva sau pentru sine. A avea pile = a se bucura de protecția cuiva. – Din fr. pile.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÍLĂ1, pile, s. f. Unealtă de oțel călit, având una sau mai multe fețe prevăzute cu numeroși dinți mărunți și ascuțiți, folosită la ajustarea manuală sau mecanică a unor obiecte dure. ♦ Ustensilă metalică în formă de lamă cu suprafața crestată, folosită la netezirea unghiilor (după tăierea lor). – Din sl. pila.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÍLĂ s.f. 1. Dispozitiv alcătuit din doi electrozi introduși într-un electrolit, care transformă energia dezvoltată de un agent chimic în energie electrică. ♦ Pilă atomică = dispozitiv pentru producerea unei reacții nucleare. 2. (Constr.) Picior intermediar între culeele unui pod, făcut din zidărie, din beton sau din metal. 3. (Fam.) Manevră, intervenție, susținere nedreaptă a cuiva în scopuri necunoscute; sprijin nedrept, nemeritat. [< fr. pile, it. pila].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PÍLĂ s. f. 1. dispozitiv din doi electrozi introduși într-un electrolit, care transformă energia dezvoltată de un agent chimic în energie electrică. ♦ ~ atomică = reactor nuclear; ~ electrochimică = pilă de curent continuu. 2. (fam.) protecție, sprijin dat cuiva de o persoană influentă; (p. ext.) persoana însăși. ♦ a avea ĕ = a se bucura de protecția cuiva. 3. picior intermediar între culeele unui pod, din zidărie, beton sau metal. (< fr. pile)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PÍLĂ s. (FIZ.) pilă atomică v. reactor atomic; pilă electrică = element; pilă electrochimică = ele-ment galvanic; pilă fotovoltaică v. fotoelement; pilă secundară v. acumulator electric.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÍLĂ s. v. cunoștință, minge, relație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pílă (píle), s. f.1. Rașpă. – 2. Protecție, recomandare. – 3. (Banat) Loc de copii. – Mr. pilă. Sl. pila „ferăstrău” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 255; Conev 660, cf. bg., sb., cr., ceh., rus. pila.Der. pili, vb. (a fasona cu pila); pilitură, s. f. (pilit; ceea ce cade de la pilit).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pílă (píle), s. f.1. Grămadă, teanc. – 2. Dispozitiv ce transformă energia chimică în energie electrică (pilă electrică). Fr. pile.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pílă (unealtă, dispozitiv electric, teanc, picior de pod) s. f., g.-d. art. pílei; pl. píle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÍLĂ1 píle f. 1) Unealtă de lăcătușărie, formată dintr-o bară de oțel călit, având pe toată suprafața crestături ascuțite, cu care se prelucrează prin șlefuire piese metalice. 2) Instrument mic în formă de lamă, prevăzut cu crestături și folosit la netezirea unghiilor (după tăiere). [G.-D. pilei] /<sl. pila
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PÍLĂ2 píle f. 1) Dispozitiv care transformă diverse forme de energie (termică, chimică etc.) în energie electrică. 2) Picior de pod (din piatră, din metal etc.) care întărește un baraj. 3) fig. Ocrotire, sprijin acordat de o persoană cu funcție importantă. Are pile la minister. [G.-D. pilei] /<fr. pile
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)