Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: pileat (substantiv masculin) , pili (verb tranzitiv)   
PILEÁȚI s. m. pl. nume dat de romani nobililor daci; tarabostes. (< lat. pileati)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PILEÁȚI s. pl. (IST.) tarabostes.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PILEÁT, pileați, s. m. Nume dat de către romani nobililor daci. [Pr.: -le-at] – Din lat. pileati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PILÍ2, pilesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A bea, a consuma (în exces) băuturi alcoolice. 2. Refl. A se îmbăta (ușor), a se ameți de băutură. – Cf. țig. pilo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PILÍ1, pilesc, vb. IV. Tranz. A ajusta, a fasona, a finisa prin așchiere un obiect dur (de obicei metalic) cu ajutorul pilei1. – Din pilă1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PILÍ1 ~ésc tranz. (piese metalice) A prelucra cu pila (dând formă și/sau dimensiuni necesare). /Din pilă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A PILÍ2 ~ésc 1. tranz. fam. (băuturi alcoolice) A consuma în cantități mari (și sistematic). 2. intranz. A avea patima beției. /cf. țig. pilo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PILÍ mă ~ésc intranz. fam. A ajunge într-o stare de (ușoară) ebrietate; a se îmbăta (ușor); a se aghesmui; a se afuma. /cf. țig. pilo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PILEÁT ~ți m. Nume dat de romani nobililor daci. [Sil. -le-at] /<lat. pileati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PILEÁT s.m. Nume dat de romani nobililor daci. [Pron. -le-at. / < lat. pileati < pileum – căciulă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PILÉAT, -Ă adj. (despre ciuperci) cu un organ în formă de pălărie. (< lat. pileatus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PILI-/PILO- elem. „păr, pilozitate”. (< fr. pili-, -pilo-, cf. lat. pilus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PILÍ vb. (TEHN.) a rășpălui. (A ~ un material metalic.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PILÍ vb. v. ameți, bea, chercheli, fura, îm-băta, lua, sustrage, trage, turmenta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pilí (pilésc, pilít), vb.1. A bea, a trage la măsea. – 2. (Refl.) A se chercheli, a se afuma. – Var. chili. Țig. pi-, part. pilo „a bea” (Vasiliu, GS, VII, 122; Graur 180; Juilland 171). – Der. pileală, s. f. (băutură, beție); pilangiu, s. m. (bețiv); chilaci, s. m. (Mold., bețiv), cf. țig. sp. pilé „bețiv” (Besses 130).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pileát s. m. (sil. -le-at), pl. pileáți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pilí (a ajusta cu ajutorul pilei, a bea) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilésc, imperf. 3 sg. pileá; conj. prez. 3 sg. și pl. pileáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)