PINACÉE, pinacee, s. f. (La pl.) Familie de arbori rășinoși din încrengătura gimnospermelor, cu tulpină în general dreaptă, cu frunze aciculare persistente la majoritatea speciilor, cu flori grupate în conuri; abietacee; (și la sg.) arbore din această familie. – Din fr. pinacées.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PINACÉE s.f.pl. Abietacee. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. pinacées, cf. pinus – pin].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PINACÉE s. f. pl. familie de conifere, cuprinzând arbori rășinoși din specia bradului; abietacee. (< fr. pinacées)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PINACÉE s. (BOT.) abietacee, abietinee. (Molidul este o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pinacée s. f., pl. pinacée
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PINACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de arbori rășinoși, cu frunze persistente aciculare la majoritatea speciilor și cu flori unisexuale, reunite în conuri (reprezentanți: bradul, molidul, pinul etc.). 2) Arbore din această familie. /<fr. pinacées
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink