Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PINGELÍT, -Ă, pingeliți, -te, adj. (Despre încălțăminte) Căruia i s-au pus pingele. – V. pingeli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PINGELÍT adj. pingeluit, tălpuit. (Ghete ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PINGELÍT adj. v. ademenit, amăgit, înșelat, păcălit, p*****t, trișat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PINGELÍ, pingelesc, vb. IV. Tranz. A pune sau a face să pună pingele la o încălțăminte (uzată); a tălpui. – Din pingea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PINGELÍ ~ésc tranz. (încălțăminte) A înzestra cu pingele (noi). /Din pingea
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PINGELÍ vb. a pingelui, a tălpui, (reg.) a tălpălui. (A ~ încălțămintea.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PINGELÍ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pingelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pingelésc, imperf. 3 sg. pingeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. pingeleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink