PIPIRIGÚȚ, pipiriguți, s. m. Mică plantă erbacee cu rizomul târâtor și cu tulpina cilindrică, terminată cu un spic de flori brune-verzui (Heleocharis palustris). – Pipirig + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIPIRIGÚȚ s. (BOT.; Heleocharis palustris) (reg.) pipirig, rogoz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pipirigúț s. m., pl. pipirigúți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink