PIPĂITÚRĂ, pipăituri, s. f. (Rar) Pipăire. [Pr.: -pă-i-] – Pipăi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIPĂITÚRĂ s. v. pipăit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pipăitúră s. f., g.-d. art. pipăitúrii; pl. pipăitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink