PIPĂRÚȘ, pipăruși, s. m., s. n. 1. S. m. (Bot.; pop.) Ardei; p. restr. fructul acestei plante (în special ardeiul iute). 2. S. n. Numele unui dans popular care se joacă mai ales la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Piper + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIPĂRÚȘ s. v. ardei, piperul-lupului, popil-nic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pipărúș s. m., pl. pipărúși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIPĂRÚȘ ~i m. 1) pop. Plantă legumicolă cultivată pentru fructul ei cărnos, bogat în vitamine, la început verde, apoi galben, având gust dulce (sau iute); ardei. ◊ Cu ~ cu o ușoară nuanță obscenă; picant. 2) Fruct al acestei plante. /piper + suf. ~uș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink