PIRÁNDĂ, pirande, s. f. (Pop.) Țigancă; nevastă de țigan. – Din țig. pirando.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIRÁNDĂ s. v. țigancă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pirándă (piránde), s. f. – Amantă, c*******ă. – Var. chirandă. Țig. piranó, pirandó, pirani (Tiktin; Graur, 182; Juilland 171), din pirav- „a se împreuna”, cf. țig. sp. pirandó „adulter” (Besses 132). Der. din ngr. ϰυρά μου „doamna mea” (Pascu, Etimologii, 49), sau din gr. χείρανθος (Bogrea, Dacor., IV, 179; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 226; Gáldi 102) nu e posibilă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
PIRÁNDĂ, piránde, s. f. ~ 2. Amantă, c*******ă. (din țig. piranó, pirandó, piraní < pirav- (= a săvârși actul s****l); cf. și caló (țig. sp.) pirandó (= a*****r))
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pirándă s. f., g.-d. art. pirándei; pl. piránde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIRÁNDĂ ~e f. pop. 1) Persoană de s*x feminin care face parte dintr-un grup etnic originar din India, răspândit aproape în toate țările europene, ducând în unele locuri o viață seminomadă; țigancă. 2) Soție a țiganului. /<țig. pirando
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink