PIRÓGĂ, pirogi, s. f. Ambarcație rudimentară, lungă și îngustă, cu vâsle sau cu pânze, construită prin scobirea sau cioplirea unui trunchi de copac ori confecționată din piei cusute, folosită de anumite populații din Africa, India, din insulele din sud-estul Asiei și din Oceanul Pacific. – Din fr. pirogue.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIRÓGĂ s.f. Luntre primitivă folosită în Oceanul Pacific, lungă, îngustă și plată (făcută dintr-un trunchi de arbore scobit sau din piei cusute). [Var. piroagă s.f. / < fr. pirogue, it. piroga, cf. sp. piragua < cuv. caraib].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PIRÓGĂ s. f. ambarcație primitivă lungă și îngustă, dintr-un trunchi de arbore scobit sau din piei cusute, la amerindieni și la populația din Oc. Pacific. (< fr. pirogue)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pirógă s. f., g.-d. art. pirógii, pl. pirógi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIRÓGĂ ~gi f. Ambarcație îngustă și lungă, făcută dintr-un trunchi (prin scobire), din scoarță de copac sau din piei cusute, propulsată cu ajutorul pânzelor sau a vâslelor (folosită de amerindieni, de populațiile băștinașe din Oceania etc.); canoe. /<fr. pirogue
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink