PIROSTRÍE, pirostrii, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Ustensilă de gospodărie făcută dintr-un cerc sau dintr-un triunghi de fier, sprijinit pe trei picioare, pe care se pun căldarea, ceaunul sau oala la foc; crăcană. 2. (Reg.; la pl.) Cunună care se pune pe capetele mirilor în timpul oficierii căsătoriei religioase; cununie. ◊ Expr. (Glumeț) A(-și) pune pirostriile (în sau pe cap) = a (se) căsători. [Var.: (înv. și reg.) pirostíe s. f.] – Din ngr. pirostiá, bg. pirostija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIROSTRÍE s. crăcană, (reg.) picioare (pl.), țagră, (prin Transilv.) mâță, (prin Ban. și Transilv.) săgeac. (Pe ~ se pune ceaunul la foc.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PIROSTRÍE s. v. cunună, cununie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pirostríe s. f., art. pirostría, g.-d. art. pirostríei; pl. pirostríi, art. pirostríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIROSTRÍE ~i f. 1) mai ales la pl. Obiect de uz casnic, format dintr-o ramă metalică (rotundă sau triunghiulară), fixată pe trei picioare, folosită ca suport pentru un vas pus la foc deschis. ◊ A se lăsa (sau a ședea) în ~i a se așeza cu genunchii îndoiți și sprijinindu-se de pământ numai pe picioare. 2) bis. Coroană care se așază pe capul mirilor în timpul slujbei oficiate cu prilejul căsătoriei; cununie. ◊ A-și pune ~ile pe cap a se căsători. [G.-D. pirostriei] /<ngr. pirostiá, bulg. pirostija
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink