PIROTÉHNIC, -Ă, pirotehnici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține pirotehniei, privitor la pirotehnie; produs prin pirotehnie. 2. S. f. Pirotehnie. – Din fr. pyrotechnique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la pirotehnie; produs prin pirotehnie. [< fr. parotechnique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PIROTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la pirotehnie; produs prin pirotehnie. II. s. f. pirotehnie. (< fr. pyrotechnique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pirotéhnic adj. m. tehnic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIROTÉHNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de pirotehnie; propriu pirotehniei. /<fr. pyrotechnique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink