PITAGORÍSM s. n. Curent filozofic din Grecia antică întemeiat de Pitagora, care considera că esența tuturor lucrurilor este numărul și care a făcut descoperiri importante în domeniul aritmeticii, al geometriei și al astronomiei. [Var.: pitagoreísm s. n.] – Din fr. pythagorisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PITAGORÍSM n. Doctrină filozofică a lui Pitagora și a adepților săi, care afirmă că esența tuturor lucrurilor este numărul. /<fr. pythagorisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PITAGORÍSM s.n. Curent filozofic idealist din Grecia antică, întemeiat de Pitagora, care susține că esența tuturor lucrurilor sunt numerele, simbolurile, că întregul univers constituie o armonie de numere. [Cf. fr. pythagorisme < Pitagora – filozof și matematician grec din antichitate].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PITAGORÍSM s. n. curent filozofic din Grecia antică, întemeiat de Pitagora, care susține că esența tuturor lucrurilor sunt numerele, simbolurile, că întregul univers constituie o armonie de numere. (< fr. pythagorisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pitagorísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink