Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: pitan (substantiv neutru) , pițan (substantiv masculin)   
PITÁN, pitane, s. n. (Reg.) Pâine de calitate inferioară, făcută din făină de orz (amestecată cu făină de grâu) sau de secară. – Din pită + suf. -an.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
pitán, pitáne, s.n. (înv. și reg.) 1. pită mare, pitoi; bucată mare de pâine. 2. pâine (necrescută, cleioasă) făcută din făină de orz sau de secară; pâine de calitate inferioară. 3. mălai.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
PIȚÁN, pițani, s. m. (Reg.) Pui de găină, bun de friptură. – Din *piț (< magh. piczi) + suf. -an.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
pițán, pițáni, s.m. (reg.) pui de găină.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
chitán n., pl. e (d. chită 3). Mold. Fam. Pîne [!] mare rătundă [!] (cum obișnuĭesc să facă Rușiĭ). Iron. Carte mare și grea, ceaslov. (Cp. și cu turc. kitab, carte). – Forma lit. pitan nu se aude. V. taftalog.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)